Oare îți vei îndeplini vreodată obiectivele dacă vei ieși din casă doar în zilele cu soare?

E o zi ploioasă de august. Mă uit pe geamul biroului meu, văd câțiva copacii cu frunze căzute și observ cum plouă. Privind pe geam îmi aduc aminte o poveste din liceu când jucam fotbal. Era ora prânzului și ploua torențial și niciun semn nu prevestea faptul că ploaia s-ar putea opri. După amiaza urma să merg la antrenament, la fotbal. Cum ploua puternic unul dintre colegi a luat inițiativa și l-a sunat pe antrenor să îl întrebe dacă antrenamentul se va desfășura conform programului stabilit. Răspunsul domnului antrenor a venit impasibil: „Dacă plouă, nu mănânci? Vă aștept la antrenament!” Și ne-am antrenat în ploaie. Dacă în ceea privește antrenamentele pe zăpadă eram obșinuiți, ba chiar ne plăceau, cele pe ploaie erau în cele mai multe dintre cazuri neplăcute, mai ales când bătea vântul, deși aveam privilegiul de a ne antrena pe teren sintetic. Ușor, uşor atât eu cât și colegii ne-am obișnuit cu ploaia şi de multe ori parcă fotbalul e mai frumos sub picăturile de ploaie. E o lecție care mi-a prins foarte bine și pe care o consider foarte utilă.

Timpul a trecut și mă gândesc la toți copiii, tinerii, adolescenții, oamenii care evită să își desfășoare activitățile obișnuite atunci când plouă, şi nu vorbim aici despre desfăşurarea unor activităţi în aer liber. N-aş vrea să generalizez, dar cred că în general, noi, românii, când plouă suntem frustrați, nervoși și parcă nu avem chef de nimic.

Trecând dintr-una într-alta, îmi aduc aminte de o altă întâmplare. Eram în Belgia și priveam un meci de fotbal. Erau 9 grade și ploua ușor. Eram îmbrăcat bine, cu geaca de iarnă, fes și mănuși. Lângă mine era un tată cu un copil în căruț. Copilul avea câteva luni. Tatăl era îmbrăcat de toamnă, iar copilul avea căruciorul descoperit și capul gol la rândul lui, dar tatălui nu îi era teamă că al său copil se va îmbolnăvi

În schimb noi, românii, ne hiperprotejăm. Ne e teamă să nu ne ude ploaia. La fel cum evităm ploaia, evităm și alte lucruri. E normal să evităm ceea ce ne displace, dar până în ce punct? Când plouă noi românii parcă devenim irascibili și parcă nu mai avem chef să facem nimic. Evităm ploaia, evităm dificultățile și nu înfruntăm problemele. Așteptăm să se oprească ploaia ca viața să revină la cursul normal. Poate că ar fi o idee bună să ne continuăm activitățile indiferent de circumstanțe! Din punctul meu de vedere, sportul ne poate învăța să facem acest lucru. Cum ne vom atinge obiectivele dacă ieșim din casă doar în zilele cu soare? Activitățile duse la bun sfârșit, indiferent de condițiile meteo duc la disciplină, iar disciplina te duce mai aproape de îndeplinirea obiectivelor tale.

Faceți sport chiar și când plouă, încurajați-vă copiii să facă sport chiar și când plouă! Îmbrăcați-vă adecvat și o să vedeți că nu moare nimeni, ba chiar din contră, vom fi mai puternici!

Tu ce faci, aștepți să se oprească ploaia?