Oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă. În ce măsură se aplică și în organizații?
- Lovin Daniel
- Sep 21, 2023
- 4 min read
În cadrul cursurilor pe care le predau, pentru a sublinia importanța managementului resurselor umane, obișnuiesc să dezbat cele spuse de Richard Branson, fondatorul lanțului Virgin: “Clienții nu sunt pe primul loc intr-o afacere, ci angajații sunt pe primul loc. Dacă ai grijă de angajați, ei vor avea grijă de clienți. Este atât de simplu.”
La polul opus, în România, spunem adesea “clientul nostru, stăpânul nostru”. O fi bine? O fi rău? Cert este că Richard Branson a reușit să inoveze și să construiască un adevărat imperiu cu filosofia sa. Atunci, aș întreba, care e varianta mai potrivită? Care e varianta mai potrivită pentru organizațiile sportive? Cu atât mai mult cu cât în Romania se spune des “sportivul român mereu se plânge de ceva”. Cine sunt clienții sportului? Cum pot managerii să aibă grijă de angajații sportivi care sunt “veșnic nemulțumiți”? În ce măsură sunt nemulțumiți pe bună dreptate, cum pot managerii să le satisfacă nemulțumirile și în ce măsură trebuie luate în calcul diferențele culturale atunci când punem în aplicare diverse filosofii?
Benfica Lisabona este unul dintre cluburile care se pare că aplică cu succes în sport ceea ce Richard Branson aplică în afacerile sale, iar unul dintre foștii jucători ai Benficăi mărutrisește într-un interviu cum are grijă clubul lusitan de sportivii săi. Abdel Taarabt mărturisea intr-un interviu acordat online: “Benfica este un club care te tratează bine. Mulți jucători vor să revină la Benfica din aceasta cauza: Di Maria, David Luiz, Matic, Witsel, Bernardo Silvia toți vor să se întoarcă. Chiar dacă poate că salariile sunt mai mici, clubul tratează incredibil jucătorii, este o plăcere sa fii la acest club. Se ocupă de problemele tale, de familie, de tot. Micul dejun se mânâncă la club, după antrenament se mănâncă la club, seara la cină îți livrează clubul acasă meniul. În perioada pandemiei clubul ne făcea cumpărăturile și ne livra acasă cele 3 mese. 4-5 luni nici nu m-am atins de card. N-am economisit atâția bani în viața mea. N-am văzut o astfel de organizare în viața mea. Când ai nevoie de ceva tu sau familia ta, oamenii de acolo sunt lângă tine să te ajute. Pun mâna pe telefon și îți rezolă problema. Când mergi în deplasare și dormi la hotel îți dau o brățară și știu exact cât ai dormit. Am jucat la AC Milan, la Tottenham, dar Benfica e la un cu totul alt nivel. Un fost coleg care joacă la PSG mi-au zis că e dezgustat și că vrea să se întoarcă la Benfica chiar dacă salariul e mai mic. Cu toate astea, te fac sa înțelegi ca dacă intri pe teren si nu dai randament, e vina ta. La Benfica nu se fac diferențe în ceea ce privește modul în care sunt tratați și văzuți jucătorii. Un jucător care are un salariu mare și un tânăr care a fost promovat la prima echipă sunt tratați la fel. “ [1]
Dacă ar fi să rezum, practic, clubul a luat de pe umeri toate scuzele jucătorilor, inclusiv ale celor mai creativi sau mofturoși. Astfel, sportivii intră pe teren și ar trebui să dea la schimb tot ceea ce au primit. Și se pare, că mulți dintre jucătorii Benficai au reușit să dea înapoi atât clubului cât și suporterilor. Benfica Lisabona a câștigat 2 Chamipons League, 38 de campionate interne, dintre care 6 doar în ultimii 10 ani și 29 de cupe ale Portugaliei. [2]
Sigur, poate o să spună unii că în Portugalia concurența nu este la fel de acerbă ca în alte campionate, dar cu toate astea, competiția este una foarte puternică. Porto și Sporting se luptă pentru supremație în Portugalia cu Benfica. Mai mult, Sporting Lisabona este singura academie din lume care a dat fotbalului 2 jucatori care au câștigat balonul de aur, mai întâi Luis Figo și apoi Cristiano Ronaldo. Chiar și așa Benfica a avut rezultate remarcabile și a reușit să vândă jucători pe sume uriașe. Din 2000 și până în prezent a vândut jucători în valoare de peste 1,5 miliarde de euro! [3]
Oare are legătură acest lucru cu faptul că jucătorii sunt foarte bine tratați de către club? Chiar dacă vorbim de diferențe culturale și de mentalitate s-ar putea întâmpla lucrul acesta și în România? De ce există jucători capricioși care au reușit la unele cluburi și la altele nu? Oare chiar și cei mai capricioși jucători dau totul acolo unde se simt cu adevărat apreciați și înțeleși?
Cu toate astea se pare că la Benfica lucrurile nu au stat mereu chiar așa, iar istoria poate schimba modul de gândire și comportamentul. Mai exact, antrenorul care a adus singurele două trofee UEFA Champions League din istoria clubului a cerut o mărire de salariu după ce a căștigat cea de-a doua finală. Conducătorii clubului l-au refuzat pe antrenor care mai în glumă, mai în serios a spus : « Nici într-o sută de ani Benfica nu va mai câștiga un trofeu european dacă plec eu.”[4] Ar fi meritat oare mărirea de salariu antrenorul? Cert este că de atunci și până în prezent Benfica nu a mai câștigat niciun trofeu european și mai mult decât atât a pierdut 8 finale. Oare istoria i-a făcut pe cei de la Benfica să se comporte altfel cu angajații?
Aparent, în culturi diferite, nu aș băga mâna în foc că în toate, indiferent de domeniul de activitate, grija față de angajat poate reprezenta cheia către succes. Poate că e greu pentru o organizație să compenseze banii, cu atât mai mult cu cât diferențele față de alte companii sunt colosale. Cu toate astea, oamenii, angajatii, nu vor uita niciodată cum i-ai făcut sa se simtă. Asta e valabil și în cadrul relației angajat–angajator. Poate ca și acesta este unul dintre motivele pentru care mulți sportivi s-au întors la Benfica și, probabil se vor mai întoarce. Tu cât de des te întorci, dacă nu fizic, măcar și cu gândul, acolo unde te-ai simțit bine?
コメント