Normalitatea lor și normalitatea noastră

Mai exact, la pauza meciului m-am îndreptat către magazinul la care se serveau băuturi răcoritoare și alte produse. În fața mea un cuplu de elvețieni, îmbrăcați în tricourile naționalei lor, căutau să cumpere bere. El cu origini de pe alt continent, ea cu origini în partea germană a Elveției. Se îndreaptă către tejgheaua magazinului și cer: -Two beers, please! -Just non-alcoholic, răspunde vânzătorul. Pe fața cuplului elevțian se citește total dezamăgirea. În cultura lor, ca și a altor culturi vestice este de neconceput un eveniment sportiv fără bere sau alte băuturi alcoolice. Tipul de la bar încearcă să îi convingă: -It's not so bad! Cu toate acestea, cuplul de elevețieni pleacă și se îndreptă dezamăgiți către locurile lor ca să urmărească cea de-a doua repriză a meciului. Pentru ei e inacceptabil să urmărească o competiție sportivă fără să consume bere, pentru noi e inacceptabil să se vândă băuturi alcoolice nici în incinta arenei sportive, nici pe o rază de "x" metri în jurul acesteia. E bine ca ei? E bine ca noi? Ce este normalitatea și cine are dreptul să definească ce este normalitatea? Dacă mă întrebați pe mine, consider că nimeni nu are dreptul să definească ce este normalitatea. Cu toate acestea, cred că încă încercăm să rezolvăm problemele evitându-le, când de fapt problema e în educație și în respectul față de cei din jur! #diferențeculturale #managementsportiv