Mentalitatea noastră și mentalitatea lor. Stadioanele noastre și academiile lor. 0-1 de la vestiare

Belgia – România 2-0. Belgienii se plâng că n-au stadioane și le admiră pe ale noastre. Noi avem stadioane, dar nu ne inspirăm din academiile lor. Oare care ar fi fost rezultatul de pe tabelă dacă situația ar fi stat invers?

Foarte multă lume își exprimă părerea despre meciul României cu Belgia. Unii mai acid, alții mai optimist. Sigur, e dreptul fiecăruia dintre noi. În general, noi românii trecem foarte repede dintr-o extremă într-alta. De la botez la înmormântare și invers. Observ că multe voci consideră că între naționala noastră și naționala Belgiei este o diferență enormă și că am fost surclasați.

Am pierdut cu doi la zero. Unii ar spune “doar” cu doi la zero. Putea să fie mai rău? Da, cu siguranță că putea să fie mai rău, dar cu siguranță putea să fie și mai bine. Câte echipe nu au pierdut cu 2-0 deși poate diferența din teren era mult mai mare? Dar câte echipe au câștigat meciuri în istoria fotbalului doar cu un șut pe poartă? Sunt echipe de club europene, foarte apreciate în România, care câștigă, deși echipa adversă are numeroase ocazii. Când aceste echipe câștigă, sunt considerate echipe cu calitate. Când România pierde contra uneia dintre cele mai bune echipe, deși are suficiente ocazii clare de a marca, dar pe care din diferite motive nu le fructifică, este considerată surclasată.

Sigur, Belgia a avut multe ocazii, a fost periculoasă, a avut o posesie prelungită mai ales în primele 30 de minute și a fost foarte periculoasă pe contre, mai ales în repriza a doua când am lăsat spații mari în tentativa de a egala. În același timp, cu siguranță jocul ar fi fost altul dacă nu am fi încasat gol atât de repede. Cu toate acestea, am pierdut și atât. Nimic mai mult. N-am fost surclasați, nu am fost umiliți, nu au fost de 6 ori mai buni ca noi, așa cum indică valoarea loturilor de pe Transfermarkt.

Belgia este locul 3 mondial, deci cel puțin pe hârtie Belgia, este una dintre cele mai bune echipe din lume. Poate nu va mai fi pe același loc și după aceste Euro, dar în orice caz, tot va rămâne printre cele mai bune echipe naționale la nivel mondial. Mai mult, Belgia a jucat având cuțitul la os, fiind obligată să câștige pentru a rămâne la mâna ei în cărțile calificării, ceea ce i-a determinat să atace încă din primul minut. De partea cealaltă, noi am avut confortul mental al acelui 3-0 cu Ucraina, și ar fi bine să nu ne mințim crezând că acest detaliu nu contează. Pe noi, doar gândul că am putea trimite acasă naționala clasată pe locul 3 în lume ne înmoaie picioarele și ni se pare imposibil.

Dacă am fi spus la tragerea la sorți că România va avea 13 ocazii, dintre care 3 singur cu portarul ce ați fi spus? Sigur, fotbalul este pe goluri, nu pe ocazii, dar faptul că am reușit să punem în pericol de atâtea ori poarta uneia dintre cele mai bune echipe din lume chiar mi se pare un lucru pozitiv. Oare cu Ucraina am avut ocazii mai multe și mai clare decât în meciul cu Belgia? În plus, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este că după ce am încasat un gol atât de rapid, reacția a venit imediat, iar Drăgușin a avut o șansă mare de a egala la doar câteva minute după ce am primit golul de 1-0. Mai mult, pe durata întregului meci nu am cedat și am căutat să marcăm.

Ceea ce vreau să adaug este că noi toți cei care ne desconsiderăm jucătorii suntem de vină pentru că am fost “surclasați”. De ce? Pentru că îi facem pe jucători să se simtă mici, neînsemnați și le transmitem că nu se poate să te iei la trântă cu forțele fotbalului. Nu ai cum să câștigi dacă nu crezi în șansa ta! Nu ai cum să câștigi dacă nu crezi că ești mai bun decât adversarul! Atât timp cât spunem că nu suntem buni sau că alții sunt mai buni ca noi, fix așa va fi! Și atenție, este o mare diferență între a da curaj unui om și al cocoloși. Revenind la academiile din Belgia, credeți că le spune cineva viitorilor fotbaliști că sunt slabi sau că nu sunt buni? Diferența de mentalitate face ca ei să aibă 1-0 de pe tunel, ceea ce efectiv s-a și întâmplat. Ei au academii care pun pe primul loc dezvoltarea viitorilor jucători, noi avem stadioane.

Cu toate aceste diferențe, consider că jucătorii Naționalei n-ar trebui să pună la suflet criticile răutăcioase și nefondate și să aibă încredere în forțele proprii căci au ajuns să se lupte cu cei mai buni doar prin meritul lor. Societatea, sistemul, infrastructura nu numai că nu-i ajută, ba chiar mai mult le pune piedici constante.

Poate că această generație nu va câștiga medalii strălucitoare, dar eu tind să cred că Generația de Suflet încă nu și-a atins potențialul maxim, iar începutul mi se pare promițător. Ce-ar fi să nu le mai punem bețe în roate băieților și să credem în ei? Ce ar fi să le spunem că, deși nu câștigă mereu, sunt buni și că se pot bate cu oricine? Cât ne costă să facem asta? Stați liniștiți, are cine să le spună ce nu fac bine și ce ar putea să îmbunătățească.

Hai România! Ca-li-fi-ca-re!

P.S. O ultimă întrebare de reflecție sau dacă vreți, exercițiu de imaginație: care ar fi fost suma la care ar fi fost cotat Valentin Mihăilă, cel mai rapid jucător de la Euro, de către Transfermarkt dacă era format de o academie din Belgia?

*Conform site-ului de specialitate Transfermarkt, lotul Belgiei este cotat la 584 de milioane de euro, în timp ce lotul României este cotat la 92 de milioane de euro.