Cu viața la contabil. Cine e expertul? Rațiunea, sufletul sau instinctul?

Zilele astea am început să îmi pregătesc cursurile pe care le voi ține începând cu luna septembrie studenților de la specializarea management sportiv. Dintre toate cursurile, nu știu exact de ce, dar am zis să încep cu cel de contabilitate. Căutând, am găsit chiar o poezie intitulată Contabilitate și scrisă de Marin Sorescu. O redau aici.

Vine o vreme Când trebuie să tragem sub noi O linie neagră Şi să facem socoteala. Câteva momente când era să fim fericiţi, Câteva momente când era să fim frumoşi, Câteva momente când era să fim geniali. Ne-am întâlnit de câteva ori Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape (Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?). Toate acestea fac un viitor luminos - Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, A căror înţelepciune am eliminat-o treptat. Şi, în sfârşit, o soartă Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?) Fac două (Scriem una şi ţinem-una, Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

Frumos scris, dar ce legătură e între contabilitate și viața de zi cu zi? Ar trebui oare să ținem un fel de contabilitate a vieții? Din punctul meu de vedere, viața funcționează la fel ca un cont, ca un bilanț sau ca regularizarea TVA. Poate ca o să vii se pară cam bizar, dar o să explic și de ce cred asta.

În contabilitate, total activ este egal cu total pasiv. Întotdeauna. Aceeași sumă se regăsește și în dreptul coloanei activelor, dar și în dreptul coloanei pasivelor, iar egalitatea e reglată de profit sau de pierdere. Totul e în echilibru perfect. Cam la fel e și în viața de zi cu zi. Ar trebui să fie un echilibru între total oferit și total primit. Practic ce oferi vieții, atingerii obiectivelor sau celor din jur și ce primești la schimb. Dacă oferi mai mult decât primești, pentru moment ești în pierdere. Dacă primești mai mult decât oferi, pentru moment ești în profit. Cu toate astea, nimic nu e definitiv, situația se poate schimba. Dacă oferi prea mult, și nu primești în egală măsură poate că ești motivat de speranța că lucrurile se vor schimba. Dacă oferi mai mult decât primești, poate că o să te simți în dezechilibru și poate că o să te pierzi pe tine. Sigur, poate o să te pierzi pentru cineva sau pentru ceva care consideri că merită acest lucru și, poate că acel cineva sau ceva îți va oferi înapoi ceva.

De partea cealaltă, dacă primești mai mult decât meriți, e important să conștientizezi acest lucru, căci capcana e că de multe ori să crezi că ți se cuvine totul. Atunci când crezi că ți se cuvine totul, nu vei avea motivație să oferi. Poate dacă nu oferi suficient, viața nu îți va da ce îți dorești. Cum la fel de bine, dacă nu oferi suficient îi poți pierde pe cei din jurul tău și atunci ar trebui să îți reglezi eforturile.

Sufletul poate că nu ține bilanțul, dar la un moment dat îți va spune când să continui sau când să renunți. Mai devreme sau mai târziu, primești ceea ce meriți. Sau cum ar spune Justin Timberlake „what goes around, comes back around”.

Deci, total activ = total pasiv, iar viața e ca un cont bifuncțional. Poate să fie și profit și pierdere. Tu ești pe profit sau în pierdere?